În Maramureș încă mai puteți vedea, în funcțiune, tehnologia țărănească prin care oamenii locului și-au făcut singuri, secole de-a rândul, cele trebuincioase traiului. Iată câteva locuri unde astfel de instalații încă există:
Sârbi
pive, vâltori, batoză, moară, horincii
Budești
vâltoare, mori, horincii
Sat Șugatag
vâltori, moară, horincie
Văleni
moară, vâltoare
Chiuzbaia
vâltori
Cereți îndrumări și informații despre cum trebuie să procedați pentru a vedea instalațiile, de la proprietarul pensiunii în care sunteți cazați.
Ce sunt, de fapt, aceste instalații
Toate funcționează cu apă și fără niciun pic de curent electric. Sunt, în felul lor, primele „fabrici" ale satului — construite din lemn, întreținute de comunitate și folosite pe rând, după o rânduială știută de toți.
- Vâltoarea — o pâlnie mare din lemn în care apa, căzând, se învârtește și spală ori împâslește țesăturile groase: cergi, țoluri, covoare. Rezultatul e o spălare pe care nicio mașină nu o poate imita.
- Piua — ciocane grele de lemn, ridicate de o roată de apă, care bat pânza de lână până se îndeasă și devine pănură, materialul din care se croiesc sumanele și cioarecii.
- Moara — piatra care macină porumbul și grâul, învârtită tot de apă.
- Horincia — cazanul în care se distilează horinca, țuica maramureșeană din prune.
- Batoza — instalația cu care se treieră cerealele, desprinzând bobul de spic.
Cum le vizitezi
Sunt gospodării particulare, nu muzee cu program afișat. Cel mai simplu e să întrebi la pensiunea unde ești cazat: gazdele știu cine are instalația în funcțiune în perioada respectivă și te pot anunța dinainte. Mergi cu bună-cuviință, cere voie înainte să fotografiezi și lasă o vorbă bună — pentru oamenii aceștia, instalația nu e o atracție, ci o unealtă de lucru.
Cel mai potrivit moment e toamna, când se macină, se bat cergile și se fierbe horinca — atunci le vezi lucrând, nu doar stând.