Mlaștina Poiana Brazilor

Statut

Rezervație naturală (IUCN IV)

Suprafață

3 hectare

Sit

Natura 2000 Igniș

Altitudine

până la 1.000 m

Mlaștina Poiana Brazilor este o arie protejată de interes național, de tip rezervație naturală forestieră, floristică, faunistică și hidrologică (categoria IUCN IV), aflată pe teritoriul administrativ al comunei Giulești, în Munții Igniș, la nord-est de rezervația Tăul lui Dumitru, la o altitudine de până la 1.000 m, în apropierea drumului județean DJ183.

Rezervația a fost declarată arie protejată prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000 și se întinde pe o suprafață de 3 hectare.

Aria naturală reprezintă o zonă de mlaștini oligotrofe care adăpostește o mare varietate de plante specifice turbăriilor (papură, trifoiște de baltă, rogoz), precum și suprafețe acoperite cu vegetație lemnoasă (molid, ienupăr) și pășuni. Fauna este reprezentată de mamifere, păsări și reptile. Mlaștina se suprapune sitului Natura 2000 Igniș.

Ce crește și ce trăiește aici

Mlaștina este de tip oligotrof — apă acidă și săracă în substanțe hrănitoare — iar vegetația s-a adaptat acestei sărăcii: rogoz, bumbăcăriță și negară pe covorul de turbă, împrejmuite de molid și ienupăr, cu petice de pajiște între ele. Protecția este mixtă tocmai pentru că aici se leagă mai multe lucruri deodată: pădurea, plantele de mlaștină, fauna și regimul apei.

Zona adăpostește mamifere, păsări și reptile caracteristice pădurilor de altitudine din Munții Igniș. Fiind un teren permanent umed, într-o poiană înconjurată de brădet, este și un bun loc de observare liniștită — dimineața devreme, de pe marginea poienii.

Rezervația a fost declarată în 1977 și confirmată prin Legea nr. 5 din 2000; se suprapune sitului Natura 2000 Igniș.

Cum ajungi

Mlaștina se află pe teritoriul comunei Giulești, în apropierea drumului județean DJ183, la nord-est de rezervația Tăul lui Dumitru. Cele două se pot vedea în aceeași ieșire.

Cum vizitezi responsabil

Este arie protejată: rămâi pe potecă, nu culege plante și nu scoate nimic din rezervație, nu aprinde foc și du gunoiul cu tine. Turbăriile sunt deosebit de fragile — un strat de mușchi călcat se reface în zeci de ani, iar covorul viu de la suprafață este cel care ține ecosistemul laolaltă. Nu te abate de la traseu ca să ajungi mai aproape de ochiurile de apă.