Tăul lui Dumitru este o arie protejată de interes național, de tip rezervație naturală botanică (categoria IUCN IV), aflată în partea central-nordică a județului Maramureș, în Munții Igniș. A fost declarată arie protejată prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000 și se întinde pe o suprafață de 3 hectare.
Rezervația reprezintă un complex mlăștinos oligotrof — o turbărie bombată de circa 3 hectare, situată într-o pădure de fag și molid, la 1.130–1.200 m altitudine. Este o zonă cu turbărie activă, de formă circulară, formată într-un crater vulcanic neogen.
Scopul declarării ca arie protejată este conservarea elementelor naturale ale acestei zone umede, păstrarea biodiversității și asigurarea condițiilor pentru cercetare științifică și educație ecologică.
Ce crește aici
Turbăria adăpostește o vegetație care pare împrumutată din nordul continentului: rozmarinul de turbă (Andromeda polifolia), răchițelele (Vaccinium oxycoccus), afinul vânăt (Vaccinium uliginosum), bumbăcărița (Eriophorum vaginatum), cu smocurile ei albe, și rogozul — toate așezate pe covorul de mușchi de turbă (Sphagnum) care construiește, milimetru cu milimetru, întregul edificiu.
Sunt plante rămase din vremuri mult mai reci, care au supraviețuit aici pentru că mlaștina le oferă condițiile de care au nevoie: apă acidă, săracă în substanțe nutritive, și un sol permanent îmbibat. De aceea o turbărie este, în același timp, o relicvă și o arhivă: în stratul de turbă se păstrează polenul ultimelor milenii, iar cercetătorii pot citi din el cum s-a schimbat pădurea din jur.
Rezervația se suprapune sitului Natura 2000 Igniș și este protejată prin Legea nr. 5 din 2000.
Cum vizitezi responsabil
Este arie protejată: rămâi pe potecă, nu culege plante și nu scoate nimic din rezervație, nu aprinde foc și du gunoiul cu tine. Turbăriile sunt deosebit de fragile — un strat de mușchi călcat se reface în zeci de ani, iar covorul viu de la suprafață este cel care ține ecosistemul laolaltă. Nu te abate de la traseu ca să ajungi mai aproape de ochiurile de apă.
